Se duce o frunză-n aval
și-mi tropăie-n suflet o urmă de cal
pe-o cărare pierdută în minte
înainte de-a ști ce se ascunde-n cuvinte
Ca o umbră împunsă cu fusul
se picură ochiul cu sufletu-ntr-însul
Îngerul, inima mi-o înnoadă
și-o aruncă în sânge grămadă
Ce păcat că am numai una
și-o las acolo s-o bată bruma...
26 noiembrie 1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu