Copacul negru și-a înfipt unghia-n lună
și luna părea un gând uriaș
umbra răsturnată desenată de mână
era o motoretă cu ataș
cu două locuri pentru perechi
de suflete ce se caută îndelung
mă trage Steaua Polară de urechi
până la Polul Nord să ajung
să-mi desfășor secundele
pe strada uitaților pași
în cercuri concentrice undele
împrăștie fluturii lași
care zboară în hainele bune
înainte și înapoi prin neant
și căderile mele nebune
se tânguie post-restant
printre umbre desenate de mână
de suflete de ocnași
copacul negru și-a înfipt unghia-n lună
și luna părea un zar uriaș
31 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu