A venit toamna
schimbă sensurile cumva
apropie-te de mine până nu voi cădea
N-am să te mai văd curând și mi-e frică
inima se zbate și-abdică
În ecou se ascund înserări,
dezertări
Uneori aud lumina cum tresare
și-mi agață privirea
de-o stea căzătoare
Ascult sfâșiat simfonia
frunzelor prăbușite-n secundă
melancolia
în timpul pierdut mă scufundă
Și gându-n silabe-l desfac
căutând un motiv
și-mi topesc statuia de cicoare și sare
să mă prefac
definitiv
în umbra mea înșelătoare
după Nichita Stănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu