Sufletul mă urmează ca un pescăruș
desculț cu pantofii în mână
trestia mi-aruncă blesteme de lună
marea îmi mâzgălește inima cu tuș
Trec în viața viitoare prin poarta rotundă
colorată de îngerii ROGVAIV
e ziua-n care o să uiți definitiv
zbaterea mea de fiară plăpândă
Și umbra se furișează după mine precis
se-ntinde-n oglinda retrovizoare
eu trec de unul singur pe sub mare
pe lângă Atlantida timpului ucis
Și toate barierele lumii se rup
curg mirările dezertările în neant
se pare c-am ajuns în timpul celălalt
simt pescărușul cum se zbate în trup
printre nasturii smulși de furtuni
din inima agățată de cheia-pervaz
cu ea am evadat din Alcatraz
și-am luat în suflet casa de nebuni
6 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu