Cine sunt eu de umblu cu tine agăţat
Călare peste ce-a mai rămas din calul pictat
Ai văzut, îngere, corabia noastră?
A fugit pe luna de ciocolată albastră
Naufragiu impus de dorinţe primare
Se vor întoarce pescăruşii cu aripi de sare
Ne vor spune câte ceva dar mai mult vor ascunde
Ochiul meu prin ziduri şi fulgere va pătrunde
Unde-i nevăzutul mai dens, mai opac
Voi priveghea peste stâncă, peste copac
Să predau lecţii de sinucidere asistată
Copil răzleţ fără mamă şi tată
Dar cu dorinţa de a schimba mişcarea de rotaţie a lumii
Îngere,spune-mi, cine-s stăpânii?
Dintre noi, eu nu sunt slugă, nici zeu
Mă tem că tu eşti din staful lui Dumnezeu
Şi toată povara întâmplărilor neînţelese îţi revine
Eu evadez prin neant către mine
Firimituri de pâine îmi arată drumul invers
Sunt ultima cometă umană din golul numit Univers.
21 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu