Plouă mărunt octombrie-i rece
și curge prin mine plângând Amazonul
vântul îi stinge lunii neonul
și-o umbră amară prin sânge îmi trece
Mă-nchid definitiv pe dinăuntru
cu-n lacăt de frunze și fier forjat
tăcerile-n suflet s-au partajat
am pierdut cheia și nu mai pot să intru
să dau cu-aspiratorul să m-adun
din rămășițele vieții absurde
îmi cântă în urechi altiste surde
și mă bântuie-n vis femeia de fum
cu toate acoladele vieții confuze
înhățată de-un timp nemilos
se scurge tristețea sălbatică-n os
prin unghiurile nopții obtuze
Și parcă aș vrea să-nțeleg
ce se-ntâmplă dinadins pe covertă
o balerină inventeaz-o piruetă
cu-n fir de paianjen de mine o leg
Se înfășoară într-un ritm nebunesc
mă sugrumă în trupul-eșarfă
mă strânge la piept ca pe-o boarfă
și nu mai știu în ochi să-i citesc
Și se ascunde-n mirare peronul
și plouă mărunt în groapa de var
corabia inimii se zbate-n calvar
și-mi curge prin oase plângând Amazonul
18 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu