Mă prinse înserarea în Carpați
într-o comedie de melci
un milion de megawați
îmi face așteptarea terci
Și niște ochi mai verzi ca moartea
m-alungă în marionetă
între coperți mă strânge noaptea
scăpată de la operetă
Și-mi caut sub unghie locul
unde să-mi pun himera-n frâu
mă strigă din smartphone norocul
dar vai e frig și e târziu
Și-n mine caii doborâți de sete
se-adapă cabrați din lagună
printre cârduri hulpave de fete
evadate pe-o scară de humă
Și-n ochii pisicii de mare
ce-mi străpunge traseul homeric
sunt ultima stea căzătoare
din orizontul eteric
Și nu-i bine să fie privită
legată de-o coadă c-o ață
nu-i conexiunea potrivită
în această sabatică viață
În care nu mai știu cine sunt
prins în copci de metafore arse
spre marele deznodământ
mă transportă vehicule false
Și mă tai în căderile lame
până la lacrimi m-apasă trecutul
martor la propriile drame
mă strânge pe margini tot lutul
cărat de un fluviu de zgură
printre țesuturi și meandre
îmi dau pe suflet cu tinctură
și-mi circulă prin sânge salamandre
Unde se duc și ce duc
habar n-am ,sunt o piatră
rostogolită pe facebook
și toți câinii nopții mă latră
Și mi-ar rupe chitara în dinți
și s-ar scobi cu o coardă
că le-am scos nevăzutul din minți
și ar vrea pe rug să mă ardă
să miroasă universul a os
răstignit pe crucea de fum
vor să ucidă omul frumos
înhămat la un vultur nebun
ce-și rotește zboru-n amurg
printre cădelnițe împărătești
luminile prin ochi îi curg
și odiseele grecești
De parcă e un singur parc
trasat de Dumnezeu cu creta
să-mi zvârl săgețile din arc
am găurit toată planeta
Și nu pot să mai bat un cui
să-mi așez în oglindă arca
în mine ca un melc mă sui
și-mi tai cu unghia și craca
ce-o bate gândul în Carpați
să se preschimbe în umbrelă
și-un milion de megawați
îmi stă la suflet santinelă
25 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu