Mă dor aceste emigrări ale tale
în sus și-n jos prin sângele crem
de-un mileniu pe arcă te chem
să te plimbi în picioarele goale
E o cărare prin minte îngustă
pe unde mă strecor uneori
vânat de negustorii de nori
și de caii sălbatici cu fustă
când ziua se îneacă-n apus
și timpu-și mai adaugă un zero
inimii-i dau foc cu torța lui Nero
și-mi plânge în suflet un înger sedus
Și-mi pun peste zale cămașa de zinc
și mă doare lumina pe care calci
strâns în cleștii haotici de raci
aștept să-mi arate uitarea un link
Nu mai rămâne nimic din cuvinte
le-a ronțăit culegătorul de melci
și nu mai știu dacă vii dacă pleci
și urc niște scări prăbușite în minte
22 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu