Și nu ești aici și nu știu unde ești
și nu știu ce faci dacă ți-e rău sau bine
întunericul mă strânge de gât și mă sufoc
nu pot respira fără tine
Dar e noaptea cea mai grea dintre
toate nopțile de pe pământ
și-i atât de neagră
de parcă locuiesc în mormânt
Chiar și luna s-a vopsit
neagră-albăstrie cu Palette
nu mai văd nimic în mine
nici măcar îngerii ce plângeau în duet
Zboară corbi în loc de gânduri
și aerul a devenit o mâzgă
în delir
Oare ce se întâmplă
dincolo de cimitir
prin lumine ?
Ai grijă ,femeie frumoasă
mi-am uitat aripile la tine...
9 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu