Merg prin sufletul tău ca un vultur
pe un drum de bazalt nesfârșit
m-adun din praful nopții și mă vântur
printre îngerii ieșiți la cerșit
Te conjur te desfid te implor
și mă doare ziua de mâine
mi-am rămas mie însumi dator
lovit în ficat de viața de câine
Și mă car ca pe-un sac de gunoi
pe treptele cerului imprecis
se-nvârte pustiul odată cu noi
și-mi pică-n țărână gândul proscris
Și-l înghite un guștere verde
ce tocmai prin suflet trecea
și-n oglinda hulpavă îl pierde
și tu te ascunzi în iluzia mea
de unde adesea dai play
și-mi învârți toate măștile într-una
la tine în suflet de n-ai să mă iei
am s-adorm în brațe cu luna
Și-am s-o mângâi și-am să-i șoptesc
și-am s-o pun pe pervaz lâng-o poză
din care nopțile șiroiesc
și se îneacă la mine-n psihoză
20 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu