E atât de straniu printre serpentine
n-aș mai pleca din sânge de la tine
și flăcările ce m-au ars pe rug
se-ntorc mai voluptoase ca oricând
Și răspândești în univers iubirea
că am oprit planeta cu privirea
și i-am cedat din inimă-o ciosvârtă
această clipă să n-o mai învârtă
că-i prea frumoasă și nu vreau să plece
când șarpele prin inimă îți trece
în sus și-n jos ca o fantomă-n blugi
mă strigi m-aprinzi și mă alungi
ca pe un zeu ca pe-un blestem
oprește clipa Doamne că mă tem
a doua oară să mă răstignești
pe crucea ochilor nepământești
2 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu