Pe stâlpii de înaltă tensiune
trei rândunici cu ochii mici
încearcă puii să-și adune
și să o taie de aici
Că seara s-a făcut cam rece
și fulgii s-au zburlit de tot
până la urmă o să plece
pentru o iarnă, nu de tot
Dar mai așteaptă, încă-i august
și ziua-i cald și e frumos
de când l-au cunoscut pe Faust
din inimă și-au scos un os
înfipt din pură întâmplare
în urma unui zbor abrupt
la fiecare dezertare
un colț al inimii s-a rupt
Că-i greu să pleci de-aici, din crânguri
e-așa frumoasă nemurirea!
și prin oglinzile din râuri
se-ascunde lăcrimând iubirea
27 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu