Decât să te uiți la mine de parc-ar ploua
mai bine m-ai bate în cuie cu biciul
să se ghemuiască în mine ariciul
și să-mi înțepe inima cu ceva
Să curgă o vină prin venele cave
că n-am știut să te invoc la vreme
să nu mai rătăcești prin teoreme
să nu îmi mai târăsc tristețile bolnave
în fiecare zi la fel de absurd
înfipt cu barca de salvare-n grif
și-mi sângeră metafora-n recif
și mă revoc și te provoc și-s surd
că nu vreau să aud refuzul tău
de-a emigra cu păsările călătoare
și-o să-mi rămâi cu sufletul datoare
și te pârăsc lui Dumnezeu
că ai ascuns raiul promis
în vechi înscrisuri bizantine
iar vântul ce-a trecut prin tine
mi-a tot strigat că sunt proscris
cu toate spaimele la purtător
din nemaiîntâmplata vară
și zac de boala glaciară
și-mi pică frunzele-n decor
din trupul asuprit de toamnă
printre cocorii dinlăuntru
aș vrea la tine-n suflet ca să intru
cu o corabie de nuferi doamnă
Și să îți cânte-o pasăre măiastră
din cuibul timpului afon
acea baladă de Celine Dion
ce-a spart în zidul inimii-o fereastră
18 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu