M-am născut în inima pădurii de fagi
speriat de prima mea bătaie de aripă
fluturii invadau florile de fragi
luna înghețase în clipă.
Îmi creşteau stele pe secvența de cer
ca-ntr-un desfrâu al vieții și al morții
și am strigat ,ecoul efemer
s-a izbit de izvoarele nopții.
Îmi scăldam uimirile în neant
ielele dansau despletite şi goale
bătătorind potecile de diamant
paianjenu-îmi ţesea pânza moale.
Am crescut hulit de barbari
pietrele lumii le-am strâns în rărunchi
îmi pisau cu ură anii amari
și vroiau să mă vadă-n genunchi
Spini îmi creşteau în cale duium
dinainte să fiu îmi erau pregătiţi
zânele bune visate antum
n-au avut timp de îngeri răniţi.
M-au dus la târg să mă vândă curând
zeii pădurii de fagi fără minte
nu m-a cumpărat nimeni, m-au auzit plângând
singur din acea zi m-am tot dus înainte.
Am respirat adânc și-am inhalat străbunii
pământul României cu sete m-a strigat
m-am agăţat de toartele lunii
şi am zburat, am zburat, am zburat.
12 iulie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu