Eu la un capăt al lumii tu la celălalt
ne pierdem urmele în asfalt
înghesuite între psihoze şi umbre
doar gândul răscoleşte tăcerile sumbre
până-n burta oraşului fără umbrele şi haine
metroul emigrează din spaime
în sus şi în jos într-o efervescenţă haină
îmi cade în cap toată bolta sixtină
cu sfinţi privindu-mă cu ură printre dinţi
dacă aş avea minte m-ai scoate din minţi
şi m-ai plimba din ospiciu în ospiciu
ai fi capabilă de acest suprem sacrificiu
ca să-mi vezi urmele desenate postum
pe poarta sărutului înecată în fum
la masa tăcerii m-ai fixa în bazalt
tu la un capăt eu la celălalt
17 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu