Mă doare-o emisferă sau poate amândouă
și mi se sparge-n suflet călimara de rouă
de bretelele inimii îngerii mă trag
curioși unde ascund chipul tău drag
cum de nu-l bate vântul de tundră
trece pământul prin trup ca o umbră
și-n arșiță ochii mi-i scoate-n tăcere
iluzii pierdute se hrănesc cu himere
Mă rătăcesc prin mine ca un cuc de smarald
mi-e sete de tine și buzele-mi ard
viața-i o unghie falsă dată cu ojă
îngerul mă privește flegmatic din poză
cum pipăi nevăzutul cu bastonul de orb
și-mi cară stârvul scârbavnicul corb
la marginea apei ce-mi trece prin gând
de ce-o fi trupul așa de flămând
de-mi ronțăie secundele rare de vis
și-mi toarnă iubita inventată în ghips
să nu pot să o rup din context
se-aprinde o lampă sau e un pretext
să-mi regăsesc partea de suflet pierdută
se bat îngeri confuzi pe redută
și-mi dau foc și de pietre mă sparg
bănuiesc că în mine ascund chipul tău drag
13 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu