SĂ MERG MAI DEPARTE, FĂRĂ TINE, REFUZ

O să ies din trup impersonal

caii mă strigă prin vânt și mă rup

se-ntinde-n nesfârșire ochiul bestial

și latră-n urma mea tăcerile de lup

Și nu le aud spaimele surde

doar gândul că mă întorc în câmpia cu maci

unde desfrunzesc ninsorile crude

mai cheamă-mă din cleștii de raci

Ce vulturi se rotesc în retină de-ți tremură gura

și nu îmi răspunzi când te strig ca un rob

înserarea în mine își scutură zgura

m-am legat de furtuni pe viață cu-n nod

Și n-am să-l desfac dacă nu bați în os

cuiele lunii seduse pervers

hai să ne întoarcem în lumină pe jos

știu o cărare cu sensul invers

Și-aruncă stelele potcoavele-n nord

Carul Mare dezertează-n halou

îmi cântă Rieu balade pe cord

și umbrele se ascund în ecou

unde ora exactă nici măcar nu contează

fusul orar a fost demult sugrumat

într-un răsărit abandonat în amiază

în care citadela cu iluzii s-a sfărâmat

Și-s indecise păsările care trec

prin noi ca un ropot extatic de gloanțe

de la tine din pustă în veci nu mai plec

din viața proscrisă am multe restanțe

Și mă strigă caii prin vânt și-i aud

și tu îmi șoptești adverbe întruna

în oglindă ochii inventează un nud

și capul mi-l prinde în menghină luna 

și-l strânge cu poftă de fiară

până ies demonii și se îneacă-n havuz

viața nu e decât o pilulă amară

să merg mai departe fără tine refuz

2 octombrie 2014