Între noi nu este cerul doar oglinda ne desparte
tu te vezi cu ochi de înger eu culeg florile moarte
ce-au fost azvârlite-n haos de un timp cu tâmple sure
trec cocorii prin oglindă și ar vrea să mi te fure
Că există-n țări străine pe o plajă futuristă
o înserare care-n mare fără tine-i mult mai tristă
și ar vrea să fii regină ca meduzele subțiri
să nu-și mai târască viața printre scoici și năluciri
Ne împrejmuie văzduhul cu un gard de păsări reci
inimile sunt răpuse puse gaj și ipoteci
pe o bancă desenată cu o cretă de Carara
ne salut-o nevăstuică tocmai a fugit cu vara
Vreau să beau luna din ceașcă când își leapădă voalul
''Menuet '',comandă-n pripă ,vrea ca să danseze calul
peste rănile în care-am proiectat tot universul
cerul e vecin cu mine își urmează interesul
Nu sunt doar statuia rece fragmentată și zăludă
peste care vântul trece și mă bate ca pe-o rudă
am ceva în ochi iubito sigur nu este gunoi
e un înger care aduce toate orele înapoi
Să le pun din nou la treabă să le dau două biciuști
ca de mila zilei mele buzele să ți le muști
să-ți rămână-n carne gustul de femeie răscroită
ce privește desfrunzirea cu un ochi de ebonită
Vin niște geamgii prin aer să modifice oglinda
îi aud de sub umbrelă dar nu prea le-nțeleg limba
îmi bat în cuie privirea și mă-nghesuie-ntr-o carte
între noi se-ntinde cerul iar oglinda e pe moarte
10 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu