Au venit din neant tot felul de fluturi
îmbrăcaţi în treninguri fistichii
galbeni, albaştri, maro, sidefii,
sângerii ca ochii nemiloşilor vulturi
desenaţi pe aripi de îngeri-copii
Ba a aterizat pe-o floare de nu-mă-uita
unul cu o pălăriuţă incredibil de roz,
calul meu priponit în ovăz
mi-a spus că l-a mai văzut undeva
parcă-l juca pe vrăjitorul din Oz
într-un show în care se prăbuşea un zid,
butaforie a unui timp comprimat,
spectacolul acela, recunosc, l-am scăpat,
corabia mea naviga disperată în vid
dar m-am întors nevătămat
Mă uitam la fluturi ca la Cleopatra
în filmul în care plângeam la sfârşit
mi-a trecut prin suflet o lamă de cuţit
la fel cum s-a întâmplat în clasa a patra
când viermii de mătase au murit
Eram ultimul de serviciu pe şcoală,
mirosea a China şi-a frunză de dud,
Tovarăşu' din perete m-a privit nud
de mi-a băgat toţi fluturii-n boală;
vaietele lor şi acum le aud
Şi mă strânge încă eşarfa cenuşie
purtată în blestemata zi de metal,
inima-i traversată de acelaşi canal
cu apă moartă şi apă vie
în care fluturii s-au înecat la final
17 aprilie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu