O să știi când trebuie
să tragi semnalul de alarmă
să oprești trenul pierdut
în tunelul timpului
O să cobori
și-ai să mergi printre liniile paralele
călcând în picioare melcii
înghesuiți pe macadam
Te vei îndrepta
spre lumina
de la capătul universului
Acolo te așteaptă un înger
Îl vei găsi ghemuit
în inima ta
între sacii de cărbuni
Unul câte unul
îi înfunzi în măruntaiele locomotivei
încercând să dai viață trenului sinucigaș
să-l târăști mai departe
spre lumină
Ai grijă
să nu-ți arunci îngerul
hrană timpului hulpav
odată cu ultima mână de cărbuni
Ce se întâmplă în triaj
printre vagoanele ruginite
înșirate ca niște semne de întrebare
doar tu știi
Și poate luna
spânzurată de un colț de câine
căruia i se mai zice
suflet
28 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu