ÎMI MOR PERSONAJELE

Îmi mor personajele

şi mă simt tot mai singur,

cronicar al tristeţilor

Oamenii care mă înjurau

când îi povesteam la gazetă

aşa cum erau,

simpatici daţi dracului,

se duc unul după altul şi rubrica mea

”Oameni plecaţi de acasă”

îşi schimbă sensul

Oamenii aceia plecau rar de acasă,

dar nu erau niciodată de găsit

Mi-aduc aminte de unul

Tică al lui Ţăruş,

care mă înjura de când eram mic şi 

mă alerga numai ca să mă vadă fugind

De câte ori se îmbăta într-o zi,

de atâtea ori mărturisea: 

 -Îl vedeţi pe nenorocitul ăsta,

m-a dat la ziar,

şi l-aş bate, Doamne ce l-aş bate,

dar nu pot, că e mai tânăr

şi ne poate bate pe toţi

Altul Doru s-a dus la

cincizeci de ani la Albastra

şi la doar cincizeci de metri de casă

Cimitirul era atât de aproape

că el le făcuse gropile celorlalţi

cu pasiune  dadaistă

Mă înjurau, se bucurau şi iar mă înjurau

că i-am dat la ziar

Se lăudau la cârciumă

-Îl ştiţi pe Adi? Vedeţi că vă dă la ziar!

Aveţi grijă, pe mine m-a dat!

Scrie despre noi

Odată 
le-am arătat un editorial

semnat de mine

N-au înţeles nimic,

şi-au făcut cruce

şi-au zis:
;'' E băiat deştept, dă-l dracu!

Cum de s-a născut în satul nostru. I-auzi '

''Premiul Nobel pentru terorism'', de Adi Sfinteş

N-ai ce să-i ceri, dar parcă mie 

îmi plăcea mai mult când scria despre noi,

despre Paşardea şi capra vecinului,
despre Leana din Gârlă,
despre Vermec,
despre nea Costică Hotărâtu, vânătorul de la Valea Verzei...

Auzi ce-a putut să scrie!

Că iepurii făceau mişto

de nea Costică,

jucau cărţi pe o buturugă

când îl vedeau că îi ia la ochi...

L-a căutat Hotărâtu două zile,

norocu lui că nu l-a găsit,

şi la şcoală a fost cu puşca...”

P.S.    Nea Costică n-a mai ajuns la şcoală

a trecut pe la cârciumă

şi s-a împiedicat de poveştile lui

Ba, mai mult, într-o duminică seara

mă trezesc cu Hotărâtu acasă

Din rucsac scoate carnea de mistreţ

şi o pune pe masă:

-E pentru dumneavoastră.

Am adulmecat-o

-Bre nea Costică, ăsta n-a murit de brenike,

miroase a frică

-Aşa este,

i-am spus că o să-l dai la ziar.

Îmi mor personajele

şi mă simt tot mai singur,

cronicar al tristeţii

4 martie 2014