Viața nu e decât un dric
tras de cai mascați prin deșert
crezi că ai totul dar nu ai nimic
motorul lunii te-nvârte absent
într-un cazan de-i zic unii trup
spoit după ultimile tendințe
legat cu lanțuri de-un grup
de spaime hulpave și de umilințe
de toartele cerului albastru-otravă
bălăngănindu-se haotic în vânt
omul își poartă destinul-epavă
în treacăt pe planeta Pământ
și visează cai verzi pe pereți
dar caii sunt montați la dric
îți cresc în suflet păduri de bureți
și crezi că ai totul când nu ai nimic
Și când din neant se întâmplă
să vină înserarea cu luna la mal
te izbește iubirea în tâmplă
și te-aruncă la monștri-n canal
Înoți contra curentului greu
până-ți cad pleoapele brațele
renunți la tristețea de-ateu
și-ți croșetează speranțele
un nou drum prin golul din jur
prin care vrei să ajungi înapoi
în sufletul copilului pur
închis într-un trup de strigoi
Prin timpul parșiv călător
zdrobit de iluzii și credință
ești îngerul nemuritor
când te-ntorci din neant în ființă
Și balamalele nopții se rup
și scârțâie legile prost întocmite
dinspre tine înspre suflet se duc
păsări cu aripi de ceață zdrelite
și țipă și plâng și se frâng în decor
prizoniere sângelui ghid
pe scara de incendiu cobor
și inima pulsează carbid
Și bat tobele exersate parșiv
în urechile timpului surd
luna-și aprinde definitiv
felinarele destinului hâd
și-ți ridică spaima în brațe
cu toți caii mascați de la dric
tristețile se-ngroapă-n speranțe
credeam că am totul dar n-aveam nimic
Eram gol ca un vis ca o umbră
și treceam prin oră cu ochiul scos
noaptea nesfârșită de tundră
îmi intrase orgasmică-n os
Nici măcar n-a cerut aprobare
la biroul de doruri programu-i redus
pluteam pe corabia vomitată de mare
în căutarea timpului dus
Și eram gândul acelui vapor
cu un singur călător clandestin
depărtările și mai tare te dor
când hrană îți ești la propriul festin
că viața nu e decât un dric
pe care îl tragi prin deșert
crezi că ai totul dar nu ai nimic
în groapa de var c-o gutuie te-aștept
5 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu