Cerul albastru
printre plopi plânge
cocorii-i strig
mă pierd în minte
ca o nălucă
prinsă-n destin
Inima-mi bate
uitată-n păsări
şi-i este frig
Proasta de ea
îngheaţă-n clipă
ca o aripă
de cucuvea
Şi prea frumoasă-i
chemarea asta
din mintea mea
Plopii verzi-galbeni
tremură alene
pe undeva
cerul se teme
şi se ascunde
în inima mea
Cine să scape
din astă moarte
care izbeşte
dulce-perfid
La mine în minte
alunecă noaptea
pe lângă zid
Încerc s-o strig...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu