Nici nu plouă nici nu ninge
tot albastrul e sticlos
însă demonul din sânge
iar mi-a coborât prin os
şi m-apasă mă sugrumă
îmi striveşte absolutul
mă prefac în stâlp de humă
mă sufocă nevăzutul
Numai ochiul de iubită
dezertată în alt veac
pentru tristeţea cumplită
este singurul meu leac
dar nu poate că o strânge
curcubeul ca un foc
spaimele-mi pătrund în sânge
şi mă doare orice loc
în care s-au înfipt ace
ca-ntr-un ritual voodoo
şi inima neagră tace
de când ai plecat şi tu
10 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu