Ochiul meu demult nu mai vede
nimicul din jur
dar vai mă ispiteşte
Mâna mea pipăie văzduhul
între steaua polară şi
inima ta
şi nu găseşte nimic
dar vai mă ispiteşte
Limba nu mai simte gustul păsării
care zboară invers
dinspre înserare spre absolut
dar vai mă ispiteşte
Gândurile se ciocnesc între ele
ca bilele de biliard
şi intră-n găurile de şoareci
ale sufletului
ispitindu-mă
Şi eu nu sunt decât trup
înjunghiat de perfizii demoni ai nopţii
Mă poartă în suliţi
şi-mi aruncă umbra
în praf
pe drumul pe care trec
bufniţe drogate
goale de singurătate
Sunt doar zăpadă pe care schiază
în sus şi-n jos
între claviculă şi talpa piciorului
iluzii
Nu mai am ochi
nu mai am mână
nu mai am limbă
nu mai am trecut
nu am prezent
iar viitorul nici nu există
Şi cu toate astea
tu mă ispiteşti
11 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu