Un român și o croată
fără titlu princiar
i-au dat inimii erată
niște timp primordial
Și-au chemat în pripă zeii
să-i adune de pe drum
și prin gaura ideii
s-au privit cu ochi de fum
S-a văzut coasta dalmată
transferată-n trupul ei
și din existența mată
au rămas numai cercei
agățați în brazii verzi
din Carpații de Curbură
unde, n-ai să poți să crezi
se iubesc fără măsură
pe o rază de lumină,
prinț valah și stea croată,
el era mereu de vină
ea era de ciocolată
Și la prânzul dinaintea
marelui transfer din nori
a-nceput să curgă mintea
printre îngeri călători
Unul semăna c-o mare
clocotindă-n țărmul grav
ea era duioasa floare
răsărită-n cântul slav
A cules-o-n pragul lumii
peregrinul prin destin
și la marginile lumii
a mai înflorit puțin
Și aproape dintr-odată
din cel secol interzis
un român și o croată
s-au ascuns în paradis
să se bucure-n surdină
de magia înlunată
ea-că el era de vină
el-că ea-i de ciocolată
11 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu