Uitasem de ce am venit
tu aveai irisul desprins
Copacul ce creștea în mine
te-a privit uimit
și toate frunzele și le-a aprins
Și s-a întâmplat să văd cum îngerii cresc
înlăuntrul ființei noastre
N-am știut
până nu mi-au zburat prin inimă
niște păsări albastre
Devenisem aeroport de îngeri
ce aterizau prin noaptea sedusă
de ploaie și ceață
Și mi-au tremurat ferestrele ochilor
agățate de viață
până a doua zi la prânz
când la masa desfrâului
sub un neon
a căzut din copac
din hainele unui înger
același demon
care a tras timpul înapoi în infern
să curgă ca smoala fierbinte
prin sita ruginită se cern
toate trădările dinainte
Și peste sufletul aflat pe trecerea de pietoni
a trecut spaima ta cu ataș
și l-a strivit definitiv
Sunt cea mai tristă umbră din oraș
15 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu