Când se întinde-n fața ta neantul
și nicio pasăre nu mai zvâcnește-n aer
și te apasă ca un drog bazaltul
și-ți scârțâie prin vene un bomfaier
și nu mai inventezi lumini și umbre
și-ți tremură în cuie gândul greu
și toate diminețile sunt sumbre
atunci ești singur tu cu Dumnezeu
Întinde-o mână înspre Răsărit
ca timpul să se scurgă prin ființă
și tot ce-n viața asta ai iubit
se va întoarce de-ai avut credință
Că nu ești singur decât uneori
când vrei să uiți otrăvurile-n tine
pe unde toți cocorii dezertori
au desenat embleme clandestine
Și nu te teme, nu se va sfârși
un timp suav fără să-nceapă altul
și nu uita: ai dreptul de-a iubi
și când se-ntinde-n fața ta neantul
20 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu