Uitarea nu a mai venit. Uitase să vină
și toate obiectele din jur îmi aminteau de ea
Trecea pe strada inimii o mașină
cu umbra mea
Nu știam unde se duce, dar avea cauciucuri noi
Undeva în ventricul, la o răscruce
ne-a călcat pe amândoi
Și mai departe prin sânge-n prăpastii se duce
Mă dureau urmele-n care irosite
visele mele-n mâzgă s-or preface
Te caut printre amintirile strivite
dar ți-aud tăcerea: lasă-mă-n pace...
15 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu