Te-am strâns în brațele mele hulpave
ce înghit pe nemestecate femei frumoase
Și mâinile tale subțiri, scandinave
s-au strecurat ca niște vipere-n oase
pe sub pielea mea zgrunțuroasă
întinsă pe-o culme, dată cu sare
smulgându-mi inima cețoasă
înecând-o în aceeași mirare
de unde-au zburat străzile desfrânate
cu trotuare sucite-n pietoni
de toartele cerului gurii agățate
pe rafturi suspendate între atomi
Atunci te-am strâns mai tare puțin
că-mi era frică de înălțime...
Scoate-ți rochia că abia mă abțin
să nu cad ca o boală în tine
Și teama întreag-or s-o descrie
ziarele cu colții lor de câine
te-am strâns în clești ca-îmbrățișarea mea să-ți fie
în fiecare zi un colț de pâine
26 iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu