Tu ești rudă cu toate suferințele mele
ești mama lor mi se pare
ești ca o pasăre călătoare
lovindu-se de zidurile unor castele
înfiorătoare
Tot cauți în mine un pământean din sânge și carne
dar eu vin dintr-o mirare legendară
și-mi zdrobesc într-un trup de vioară
genunchii de argile și marne
pe care privirile tale coboară
ca două nevăstuici alergate de vânt
printre secundele ceasului mut
mă-nfior și de dor mă ascut
și te-alung și te chem și te cânt
și-mi presari cenușa pe scut
Tu ești lumină și întuneric deopotrivă
mi-ești ultima zi, mi-ești noaptea polară
ești statuia amară, ești dulcea povară
îmi ești devotată și-mi ești împotrivă
mi-ești iarnă și vară
O, da, ești rudă cu toate suferințele
și mă dor dezertările de proscris
de-atâtea ori mi-ai ucis
speranțele, credințele
și m-ai dat afară din vis
18 iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu