Nu se mai învârt planetele
nici florile nu mai miros
și nevăzute regretele
cu toate lunetele
sunt fixate în os
cu șuruburi ascunse
în măduva deasă
de unde se smulse
c-o ultimă tuse
femeia frumoasă
Nu mai văd îngeri
de jur-împrejur
și-n demonii sinceri
inimă-mi sângeri
de lacom sperjur
Nu-mi mai văd umbra
de leu nenăscut
și-mi crește iar tundra
cu patima, sumbra
într-un gol absolut
Și-n lipsa ideii
pradă nopții mă las
lângă trupul femeii
îmi rod sufletul leii
cu ochii pe ceas
22 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu