Opriți istoria! Cobor. La stația dintre traverse
m-așteaptă prăfuită-n gând
cel ce înaintea nopții merse
să-i țină dezertării rând
Acum mai mult decât oricând
toate cordoanele submerse
smucite de un val flămând
se-mbrățișează-n interese
Și bate prin mileniu-un vânt
de plâng în hohote mirese
și printre lacrimi de pământ
sunt numai rubrici de decese
Nu mai sunt oameni, numai interese
și mă revoltă acest decor
prin ochi otrava lor îmi iese...
Opriți istoria! Cobor.
16 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu