Vom spune că așa a fost să fie
Sufletu-i plin de boli îngrozitoare
Am predicat ca Ioan în pustie
Și mi-am înecat corabia-n mare
Mi-am stins în scrumieră ultima cometă
Și în privirea ta de fiară m-am aprins
Mi-a explodat în sânge o rachetă
Ca o maree pe sub lună m-am întins
Dar m-au întors gândurile tale de rocă
Și m-au pisat cu mii de întrebări
Umbra mea în ecou te invocă
Și-n amurg se strivesc dezertări
Silueta vulturului străpunsă de glonț
Prin văzduh în spirală căzând
Trece prin fereastră cu cerul în clonț
În golul din mine alunecând
Și ce triști vom fi și ce singuri supuși
Unor temeri evadate din iad
De patima lacrimei noastre străpunși
Din brațele lunii în mine tot cad
Și eu nu mai sunt și tu nu mai ești
Și nimeni nu va fi să aprindă o lampă
Și-n toate desfrunzirile lumești
Se-ascunde cucuveaua-vampă
Ce dă semnale putrede în eter
Se-înstăpânește haosu-n curând
Că tot ce pare veșnic este efemer
Și se vor stinge stelele pe rând
Și nu va mai rămâne pe planetă
Niciun nebun din tagma mea
Să vadă răsăritul prin lunetă
Și-n iriși să-ți sădeasc-o altă stea
Vom spune doar: așa a fost să fie
Demoni perfizi s-au strecurat în os
Și îngeri vinovați fără să știe
Au strangulat timpul frumos
23 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu