SĂ NU REGREȚI

Dacă noaptea mă va ascunde în brațele sale

și din întuneric n-am să mă-ntorc înapoi

păstrează-n amintire cămașa mea de zale

pe care-am purtat-o amândoi

Dacă vântul îmi va împrăștia ecou-n amurg

și n-ai să mai știi încotro să te uiți

vezi din ce parte îngerii curg

și pe îngerul tău să-l asculți

și să-i povestești cum ar fi fost dacă-ntr-o zi

dintr-o viață desenată-n albastru

ai fi murit și-ai fi înviat în poezii

dar ai cerșit nemotivat un dezastru

Și te rog să nu regreți lumina

ce ți-a-nflorit în ochii sfidători

de câte ori prin suflet a trecut drezina

de câte ori toți fluturii multicolori

ne îmbrățișau ca doi fugiți din veac

în altă emisferă cerebrală

și îți vorbesc de câte ori eu tac

că viața e o boală infernală

Nu regreta greșelile din gând

ce te-au întors ca pe-o maree-n larg

și nici ninsorile plecând

ce-n trupul vântului se sparg

că uneori așa e scris scenariul

de către-un scenarist nebun

ce doarme într-o scoică din acvariu

și îi miroase înlunarea-a scrum

Să nu renegi nimic, deși ai să regreți

pân-ai să pleci cu totul printre stele

că n-ai avut curajul să înveți

să zbori invers cu aripile mele

Să nu regreți nici ceața transparentă

ce s-a împrăștiat hulpavă-n cartilagii

căci după fiecare moarte lentă

eu te-am întors din naufragii

și te-am iubit și cu mai multă ură

și templu ți-am zidit ca să te-nchid

tu îmi puneai mâna zvâcnind pe gură

și timpul nostru, practic mai livid,

a reînceput să curgă într-un sens

pe care l-au prezis futurologii

și azi la tragicul demers

în mine se târăsc sordizi ologii

și nu mai știu nici ei pe care drum

să-și caute din clipă evadarea

tu nu uita, femeia mea de fum

s-anunți, într-un final, salvarea

să vină niște doctori fără inimi

să facă un transplant de înlunări

și niciodată n-o să știe nimeni

de ce la îngeri am rămas datori

Și astăzi nu mai râde-n os

niciun mesaj cu inima inclusă

s-a sinucis de dor omul frumos

și prin traheea din ecluză

nu mai pătrunde nicio barcă

că vâslele le-ai rupt în port

sunt singur pe imensa arcă

pe care am visat că-s mort

Dar n-are nicio importanță

văzduhu-i sufocat de invalizi

tu ai fost ultima instanță

m-ai aruncat de frică la guvizi

Sunt ultimul atlant din mare

rămas numai cu sine la partaj

ecou-i singura chemare

iar tu mi-ai fost chiar ultimul etaj

De aceea-ți zic să nu regreți

de câte ori te strânge-n brațe noaptea

poate înțelegi vreodată și-ai să ierți:

iubirea e mai tare decât moartea

18 iunie 2015