STAU ÎN MINE CHIRCIT

Un val uriaş îmi înghite corabia

şi-n burta corabiei eram eu

îmi taie respiraţia sabia

mânuită de un înger-ateu

Stăteam în mine chircit

sufletul se înecase în sânge

îmi mirosea neantul a grafit

şi tristeţea ca un şarpe se strânge

Scotea fum şi de atâta căldură

orizontul se-nchide în foc

mă priveam în oglindă cu ură

că nu mai aveam în tine vreun loc

Și mi-am făcut o altă autopsie

stilou-mprăștie cerneala peste tot

de atâta neuroastenie

urla la lună ultimul enot

Dar eu tăceam mai departe

tot nevăzutul îl aveam de mers

cădeau în mine umbre moarte

corabia de fum se răsucea invers

de ajunsese catargul o scoică de piatră

iar prova o floare-n corali

inima ca un câine mă latră

cărată în lăzi de hamali

Şi nu mai ştiu locaţia-n care

ard amintirile de-antracit

corabia plânge cu lacrimi de sare

iar eu stau în mine chircit

15-16 iunie 2015