MINCIUNI

Nu mai există timp pentru procese de conștiință

toți îngerii buni au evadat din ființă

și le-au lăsat locul demonilor de cenușă

unii au zburat pe fereastră,alții au intrat pe ușă

Și s-au așezat pe canapea, pe umbră, pe mobilă

și-au băut din pahare înalte de viță nobilă

căutând adevărul ascuns în boabe de struguri

și-au strivit cu călcâiul cohorta de mucuri

aruncată la întâmplare pe scrumiera-covor

de o actriță celebră ce a fugit din decor

că era joi și îi sunase ora exactă

el era prea mic, ea era prea înaltă

ca să mai joace o scenă în actul final

o trăgea de mâneca rochiei albe de bal

o chemare mai tare decât orice drog

ceasul ei bătea ora ca un greier olog

și mi-a tăiat secunda cu sadism de bomfaier

timpul meu s-a oprit, a rămas fără aer

M-au primit străzile și m-au strâns lacome-n brațe

nu mai aveam aripi, erau niște ațe

Și nu mai puteam zbura, mă izbeam de ziduri

îmi ieșeau prin țesuturi oribile nituri

mă priveau lunetiștii prin glonțul din armă

munții inimii în sânge cu spaimă se sfarmă

Se prăvălesc stâncile prin trahee, pe buze

artileria gândului despletește obuze

de sub pielea de șarpe oasele-au dezertat

și-n oglinda diformă m-am relapidat

să nu mai rămână nimic, nicio umbră

să-mi fie tăcerea cărarea din urmă

pe care să calce ca un ultim barbar

sufletul meu nevăzut și amar

Ca o pânză de păianjen s-a destrămat visul

cineva inventase dinadins paradisul

și-l vopsise cu albastrul din mări

să nu se mai vadă din minciuni și trădări

7 mai 2015