Motto: Ori suntem istorici, ori nu mai suntem
Plictisite de moarte, maimuțele au convocat un congres. A fost numit ''ultimul congres al maimuțelor cu sânge albastru''. Cu o majoritate covârșitoare, s-a convenit să se facă o mișcare de revoluție sau măcar o revoluție. Astfel, exemplarele care fac specia de râs se vor învârti în jurul cozii, vor sări din copaci și, de acum înainte, vor merge doar în două membre. Au fost ceva probleme până s-a stabilit pe care dintre cele două perechi să se deplaseze, dar au hotărât, în unanimitate, să meargă pe cele mai lungi. Le-au numit inferioare, dar, cercetând colecția Playboy, au realizat că, de fapt, cele superioare sunt inferioare, iar cele inferioare sunt minunate. Asta din urmă au stabilit-o maimuțoii.
Pe pământ, prima și prima dată, omul (așa au hotărât să-l numească ca să-l deosebească cumva de maimuță) a intrat în istorie. Unii susțin că a intrat pe la Cluj, alții că pe la Hunedoara, iar ultimele teorii dau ca sigură varianta cu intrarea pe la Buzău dinspre Bariera Focșani. Cum în istorie omul se simțea grozav alături de Andreea Esca, s-a gândit să inventeze și altceva pentru a-și face viața cât mai frumoasă .Așa au apărut, pe rând sau concomitent (sursele sunt vagi): Gică Petrescu, sex-shopurile, politica, creditul preferențial, creditul nerambursabil și timpul pierdut. După descoperirea din urmă au apărut și alegerile anticipate. Bineînțeles că acestea au fost precedate de un eveniment istoric.Să remomerăm...
Într-o seară, la un tocșou al lui Tatulici, au zis bărbații că lucrurile nu merg bine și ar cam fi cazul să se inventeze statul.Zis și făcut. Pe loc,acolo, în studio, a fost inventat statu-n fund. După care a urmat statu-n expectativă și statul la taclale. Statul ăsta din urmă a fost contestat. S-a format o comisie de anchetă a invențiilor anterioare și s-a stabilit că tipul avea dreptate: statul la taclale fusese inventat imediat după profesia de animatoare, care, se știe, e cea mai veche meserie din lume.
Dar acel tocșou a rămas în istorie,alături de Tatulici, care era deja de-al casei, prin invenția supremă: Statul-stat.
Însă despre Statul-stat și evoluția lui de la statul pe gânduri până la statul în frig vom dezbate, cu asupra de măsură, în capitolele viitoare, că istoria noastră inegalabilă e abia la început și abia așteaptă să vă strângă în brațe până vă sar ochii ca la melci. Deocamdată, un scurt promoușăn: în episodul următor o să aflați ce n-ați învățat la școala de corecție a vieții, adică mai nimic, despre un personaj pe care regizorii l-au cam ocolit iar istoricii l-au ignorat, că era cam bărbos. Tipul a fost tare și avea și un nume frumos. Nu vi-l spun acum, că sunteți în stare să vă rebotezați copiii și-ar suna aiurea să-ți strigi fetița: Dromihete, mai lasă Facebook-ul că te tâmpești...
11 noiembrie 1999
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu