Au murit în mine ultimele urme
ale unui nor ce iubea Sahara
tropăie pe dale melcii strânși în turme
și se dă de-a dura inima, amara
până-n șanțul nopții unde cântă spaima
la o violină ruptă dintr-un trup
nimeni n-o să știe care este taina
lacrimii din ochii oamenilor-lup
în care s-au stins printre dezacorduri
rugurile aprinse-n cinstea morții lor
își înfig corăbii prove în fiorduri
și se ascunde-n sânge ultimul cocor
Nu mai cheamă nimeni înapoi mirarea
pentr-o poză prinsă-n scena de final
te cuprinde-n brațe ca un jug uitarea
viața în nocturnă-i tragic carnaval
în care o mască strânge-o altă mască
până o sugrumă cleștii de argint
în priviri prăpăstii de moloz se cască
și din disperare inima mi-o mint
7 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu