Dacă vreodată, undeva, cândva, cineva cât de cât treaz a vorbit frumos despre țara asta atât de minunată încât, în compensație, Dumnezeu a stabilit să fie și locuită,faptul s-a datorat, în primul rând, marilor ei sportivi. Nu vi-i mai spun pe toți că unii dintre voi, mai citiți, sau pur și simplu aproape la fel de inteligenți ca și noi, îi știți. Totuși, dacă textul este decriptat și de politruci și alți consumatori de etnobotanice gen ''hiperbola porcului'' ori ''metafora țigăncii'', am să amintesc doar statuia vie căreia i se spune popular Nadia Comăneci (plus toate urmașele ei absolut fermecătoare),pe Ilie Năstase, frumosul nebun al tenisului (vă rog să observați că am scris tenis nefăcând nicio referire la performanțele lui amoroase, ca să nu le zic sexuale pe de-a dreptul, fiindcă nu-i frumos) ori pe marele filosof de balastieră și orator al balonului rotund, Gheorghe Hagi. Și mai sunt creatori de imagine favorabilă dar nu mai pot continua fiindcă a-i lăuda pe alții nu-i principala mea calitate. Pur și simplu îmi lipsește glanda aia . Mi se pare că mi-a fost furată încă de la naștere sau pur și simplu n-am avut-o, lucrurile nu sunt prea clare, biografii mei, Vasilică și Edmond, încă n-au ajuns la un acord, dar se străduiesc.
Deci, să ne revenim...Cum ziceam mai devreme, fotbalul generației de dinozauri a creat o imagine superbă României chiar dacă performanțele n-au atins nivelul altor sporturi, unde imnul ''M-am născut între Carpați'', sau cam așa ceva, că l-am tot schimbat, era sinonim cu șlagărul învingătorilor. Avantajul, la fotbal, este că piesa muzicală se cântă la începutul ostilităților, nu la final, la festivitatea de premiere, unde noi am lipsit din proverbiala politețe mioritică. Pentru că uneori se intonează și după fluierul final dar noi nu am auzit-o niciodată și după cum joacă naționala pseudoreligiosului Anghel Iordănescu, nici n-o s-o auzim prea curând. Degeaba pupă el icoana Maicii Domnului cu aceeași venerație cu care Leo de la Strehaia, un fel de Adrian Mutu al țiganilor telivizionari, pupă poala popii deghizat în Chivu. (Loredana Chivu, pentru aceia care n-au citit Heidegger sau măcar Cioran cu ale lui culmi ale disperării din fața micului ecran.) E inutil demersul pervers al generalului-senator câtă vreme armata lui a jucat le Belfast rolul cuvioasei Parascheva când o agresează cu îmbrățișările nedrept-credincioșii pe străzile înmiresmate de parfum de tei și mici ale Iașilor, iar ea se apără de dragostea aia apăsătoare cu zidul de sticlă de deasupra raclei unde se odihnește, nemuritoare și rece.
Așa și cu măgădăii noștri: s-au baricadat în propriul teren de unde bubuiau mingea la întâmplare. Vă spun cu mâna pe inimă, chiar dacă n-am, că în Campionatul Județean am văzut meciuri mai bune și jucători mai talentați. Așa că nu-i nicio speranță să ne îmbunătățim imaginea în ochii umanității prin fotbal. Acest domeniu de PR va rămâne în continuare în sarcina țiganilor cerșetori, hoți și violatori care se dau români în Occident și romi în spațiul carpato-danubiano-pontic, ori a politicienilor șătrari care stau cu o mână în buzunarul cetățeanului și cu-n picior la Poarta Albă. Și câtă vreme mapamondul lumii , vorba celebrului gânditor de pajiște Gheorghe Becali, ne va caracteriza după mutanții care ne conduc destinele la groapa de gunoi a istoriei, nu-i nicio speranță de mai bine. Cu un președinte-mormoloc, colecționar de case și de procese cu ANI, cu un prim-ministru plagiator, mincinos și superficial, cu d-alde Augustin Zegrean la CCR, Livia Stanciu la CSM, Vasile Blaga la PNL ori Helvig la SRI , nu putem emite pretenții să fim priviți altfel de cum ne-a lepădat mama natură din copacul istoriei direct în copaia fandacsiei..
Asta e consecința faptului că românii sunt fascinați de manipulare. Adică, fiindcă vreau să sintetizez că mai am și alte treburi, ne place să ne mințim până la uitarea de sine și să ne dăm în bărci pe care scrie ''Titanic'' privindu-ne prin oglinda omnivoră a micului ecran. Așa că pentru a schimba ceva în viața noastră cenușie, ar trebui să scoatem în afara legii Naționala de fotbal și clasa politică. Bine, cu echipa e simplu, oricum n-are niciun Dumnezeu, dar cu politicienii care poartă fraudulos insigna de parlamentari o să fie ceva de furcă întrucât ei se străduiesc să scoată justiția în afara legii. Dar, din păcate pentru ei și din fericire pentru noi, câtă vreme americanii au nevoie de o Românie cât de cât stabilă, nu vor reuși. Pe urmă, Dumnezeu cu mila...Sau pe înțelesul lui Chiricheș și al celorlalți vagabonzi care îmbracă tricoul Naționalei numai ca să se dea mari la borfeturi, adio și la gară, v-am pupat pe portofel...
15 iunie 2015
editorial ARENA BUZOIANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu