Totuși e noapte și-n sufletul meu
bate clopotul bisericii albastre
zboară prin tine păsări măiastre
unde ești tu e și Dumnezeu
Totuși e noapte și-s singur pe rug
cu destinul meu de bastard
gândul te ară adânc ca un plug
și toate chemările ard
Totuși e noapte cu semnu-întrebării
sprijinite de mesaje ciuntite
se ascund în nisip rămășițele mării
Și mâinile tale iubite
desenează un copac necrescut
pe fereastra inimii ninse
pe acolo uneori am trecut
cu picioarele goale aprinse
Și mi-ai prins în menghină trupul
însetat de robire și vise
ne-am iubit fără teamă și scrupul
ca-n viețile noastre proscrise
Eram numai noi pe pământ și în apă
ca doi vinovați de zbor absolut
tăcerea în noi și astăzi mai sapă
cu mâinile goale o groapă de lut
în care ca o spaimă pătrund
că totuși e noapte, o noapte de var
de dor de tine în ventricul m-ascund
și te aștept, iubito, așadar...
4 iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu