Ea mințea tot timpul
nu pentru că vrea
ci pur și simplu
ca să-i treacă timpul
din spatele ceștii de cafea
Și nu i se părea
că face ceva neobișnuit
ea așa era
ca o acadea
dată la topit
Dar n-avea vreodată să știe
cum e să fii albastru
precum cerul pe care mie
mi l-a furat din poezie
calul măiastru
Ea mințea pe bune
își dădea dreptate mereu
dar toate lunile nebune
nu pot din nisip s-o adune
și nu mai pot nici eu
26 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu