Am fost cea mai silnică umbră
a trupului meu de ateu
și nu înțelegeam de ce mă striga
ecoul mereu
Mă striga dintr-o coajă de măr
și eu nu-i răspundeam
într-adevăr
îmi spărsese la suflet un geam
Îmi spunea ceva
și-mi era teamă
de neliniștea mea
shakesperiană
Dar nu l-am ascultat
și s-a stins
Ce păcat
că la urmă am plâns
26 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu