Motto: Ori suntem istorici, ori nu mai suntem!
Cam mahmure, sursele noastre istorice își dau cu părerea că Burebista s-a suit pe tron sprijinit de Deceneu și de alți tovarăși de bardacă prin 82 sau 80, înaintea anului 79. Nu sunt clare condițiile ce trebuiau îndeplinite ca să ajungi rege, cert este că din cauza supraproducției de vin nu prea se băga de seamă cine conduce țara. Lucrul ăsta l-a deranjat pe Burebista, așa că s-a consultat cu Deceneu. Ăsta era un fel de Teoctist, numai că pe el dacii îl urau. Nu mai era agreat de când i se descoperise o ciroză apoasă, boală de altfel populară printre daci. Poporul s-a simțit ofensat în momentul în care Deceneu a început un tratament cu sunătoare, pierzându-și tot hazul inițial. El nu s-a mulțumit cu atât, a vrut să trateze neamul dacilor cu ceai și, ca să-și atingă scopul, i-a băgat în cap regelui toate prostiile.
Cum că ar fi bine să instituie prohibiția ca la americani și alte lucruri ciudate, fie diavolești, fie occidentale. Cel mai tare i-a durut pe daci ideea cu scoaterea viilor. La început, Burebista i-a râs în nas:
-Vezi-ți, moșule, de treabă! Rade-o din fața mea, că acum mă zburlesc la tine! Și fii cu băgare de seamă că lumea vorbește vrute și nevrute, cică te porți cam ciudat în ultima vreme....
Dar... într-o dimineață, pe când regele se migălea cu niște gogonele și își stingea arșița cu niscaiva zeamă de varză, Deceneu repuse cu delicatețe problema pe ordinea de zi.
-Bine, popo - a încunviințat Burebista- fă reforma, dar să nu te atingi de rezervele strategice, adică notează: ''grasa'', ''tămâioasa'', ''merlotul'', ''o mie unu'', ''cabernetul'', ''muscatul''...și nici de ''vulpiță'' să nu te atingi. Lucrează cu grijă, să nu faci vreo prostie, că dai de dracu, sfinția ta!
Ca tarabosteșii, comati și, mai ales, pileati să nu se prindă de figură, regele se hotărî să-i scoată la o plimbare. Când soarele se ridicase cam de-un deget deasupra zării, poporul era mangă, adică numai bun de plecare, după aprecierea lui Burebista. Așa că i-a încolonat, s-a pus în fruntea lor și au purces agale, la vale, spre Pontul Euxin. Pe drum, ca să nu se plictisească, au organizat focuri de tabără pe la diverse triburi care, neavând încotro, l-au urmat pe rege căruia îi trăsnise prin cap să facă un stat dac cum n-a mai fost altul. Mare și tare. Unii daci, mai căpățânoși - de-și ziceau boii - au luat-o pe coajă nefiind de acord cu integrarea propusă de Burebista. Dar nu i-au purtat pică regelui fiindcă au fost omorâți cu toții.
Pe Litoral, treaba era proastă.Au ajuns în plin sezon și ca de obicei grecii își băgaseră coada: ocupaseră toate stațiunile de la Olbia până la Apollonia. Gașca regelui era cam mare, ce să facă, unde să-i cazeze? Să stea pe blat, nu se făcea la pretențiile lui. Așa că uite ce și-a zis regele:
-Ia să-i cazez de la Olbia până la Apollonia, să-i răspândesc pe la Histria, Tomis și Callatis, merită și ei o vacanță după cafteala cu celții...
Și așa a făcut. Grecii au fost înțelegători: cei mai iuți de picior au fugit pe uscat, iar norocoșii care au scăpat de sabie s-au înecat în mare.
Prin septembrie, Bure a făcut calea întoarsă, dar cum prinsese gustul călătoriilor, a trecut de Budapesta încolo, chit că nu se inventase, oprindu-se tocmai în Boemia, adică tot în țara lui, că, poznaș din fire considera că toate teritoriile prin care trece cu armata personală îi aparțin. Și, să fim sinceri până la capăt, avea și dreptate. Chiar și aici era rost de cafteală cu unul Ariovist, dar ce și-a zis regele care era cam demultișor plecat de acasă:
-Ia să mă întorc mai repede că acum vine anul 44 și mi se termină domnia!
Dar anul 44 tocmai venise și Burebista habar n-avea. În viziunea lui Deceneu, omul său de încredere, regele era depășit de evenimente.
Viile crescuseră între timp, așa că războinicii n-au aflat adevăratul motiv al plecării de acasă. Viața reintrase în normal, așa că nu prea mai era nevoie de marele rege.
Ocupat până peste cap cu unul Pompei, care le trăgea la măsea mai abitir ca el, Bure nu observă mofturile popei. Deceneu, care-i ținuse locul cât fusese plecat, crezu că funcția i se potrivește și începu să-i poarte sâmbetele. Dar cum regele era mai mult în turnee, Deceneu n-avea când să-i organizeze moartea, deși adevărul istoric impunea acest aspect.
-Noroc cu romanii ăștia, dar trebuie să acționez, că dacă mai bea un pic, ăsta pleacă la Roma să i-o tragă și lui Cezar, că n-are stare.
Bure însă nu plecă. Lui Cezar i-o trase fi-su vitreg, Brutus ăla de făcea reclamă la Connex. Dar nu din cauza publicității n-a plecat regele dacilor. Nu mai putea săracul, că tocmai se răcise. Comisia de anchetă n-a stabilit mare lucru, iar varianta lui Cătălin Radu Tănase că regele a murit otrăvit cu otravă a iscat și mai multe controverse.
Promoușăn: Capitolul următor, intitulat ''Statul dac în tranziție (de la Burebista la Decebal)''.. e beton.Țineți aproape, oameni buni, istoria noastră e abia la început. Încă n-ați văzut nimic
13 noiembrie 1999
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu