Nu pot să scap de imaginea ei
e un blestem, e o otravă
nu pot și nici nu vreau
deși mă izbește în cap o potcoavă
de cal alergând în pustie
fără spini sfâșiindu-se-n fustă
să-mi dea nemurirea și mie
din sufletul ei de langustă
Nu pot să scap de privirea ei
de săgeată, de glonț
E o floare de tei
luată de spaimă în clonț
și-aruncată în ochiul cel verde
al cerului rupt dintr-un os
la mine în suflet se pierde
prin timpul frumos
Nu pot să scap de adierea ei
de zăpadă, de vânt
e o poveste uitată
pe care-n tăcere o cânt
O cânt la chitară-n amurg
când tristețea m-apasă ușor
în mine ca un șarpe mă strâng
și toate depărtările dor
Nu pot să scap de îngerul meu
nu pot și nici nu vreau
ca un vultur ucis de un leu
în inimă-i stau
în palmele ei de sare și var
de pe care decolează ușor
o pasăre Phoenix cu ochiul amar
străpunsă de patimi și dor
31 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu