ISTORIA NECENZURATĂ A ROMÂNILOR/6. Apare și Traian

  Motto: Ori suntem istorici, ori nu mai suntem!

 După pacea încheiată cu Domițian, veselia cuprinsese Dacia. Părea că însuși legendarul Burebista se întorsese că Decebal conducea cam la fel. Numai cu viteza a cincea. Așa că nu dură prea mult și Dacia fu refăcută. ''De-acu țin-te de petreceri'', își ziceau dacii, mari amatori de chilabauri. Dar nu prea avură parte de ele că jocul preferat al lui Decebal, ca și al lui Bill Clinton, nu era ''Ciuleandra'', ci ''hoții și vardiștii''. Mereu găsea câte ceva de făcut, fie în stânga, fie în dreapta Dunării. Era iute. Și asta în ciuda faptului că avea mai multe neveste. Ale lui, ale curtenilor, nu prea dădea importanță amănuntelor de genul acesta. 
     Parangheliilor făcute de daci nu li se găsiseră antidotul în lumea antică, iar Imperiul Roman, singurul în măsură să facă ceva, le dădea tranșă după tranșă. E drept că sperau să le ia înapoi cu Dacia cu tot, dar cum? Că dacii le râdeau în nas când nu li-l tăiau de-a dreptul.
     Lucrurile se precipitară după anul 98 când la Roma ajunse mare mahăr Traian de la Betis Sevilla. Șugubăț, nevoie mare, merse de-a dreptul la Senat, își aranjă nodul de la cravată cu sabia, lipi guma de mestecat de microfon și cuvântă despre proiectul său de Lege a Toleranței. Spiciul i-a ridicat pe senatori în picioare. Unii au făcut-o din curiozitate, alții de indignare, iar cei mai mulți fiindcă au fost treziți din somn de vacarmul pe care-l creaseră ceilalți. 
     Ca orator, Traian nu făcea două parale, dar are circumstanțe atenuante,   dacă ne gândim că nu se prea luptase cu cartea la viața lui. Citise, de fapt, o singură carte: ''Selfie Forever''. E adevărat că i s-a părut cam lungă și nu a mai terminat-o, dar, orișicât, omul s-a străduit. O mare vină are aici Cornelia Catanga, mama lui, care nu dădea doi euro pe învățătură și nu s-a consumat deloc că fiul ei riscă să nu mai primească alocația de stat pentru neprezentare la cursuri. ''Etete la ăștia cu ce mă amenință pe mine! Păi dacă Trăienel vrea de-asta de stat, o să-și facă un stat numai al lui și-o să-și dea alocații câte-o vrea, ce mare scofală....'' 
     Din cauza guristei ăsteia, am rămas noi, românii, fără un scenariu clar al războaielor dintre strămoșii noștri. Și ce mai film ar fi făcut Sergiu Nicolaescu! Dar să nu deraiem, vorba lui Traian Băsescu....   
      Dacă predecesorii lui Traian - d-alde Cezar Ouatu, Octavianus și alții - își descriau în opere complete, revăzute și adăugite, faptele de arme, înflorindu-le pe ici pe colo ca să se vândă ca pâinea caldă, cuceritorul Daciei ne-a lăsat în ceață, nu pentru că nu era talentat, era săracu, ci fiindcă îndeletnicirea scrisului i se părea mai grea decât asedierea Sarmizegetusei.  Dar, viclean ca o vulpe- nu voia să se știe secretul ăsta, că ținea la imaginea publică- le-a luat ochii tuturor, nu cu sabia, cum făcea necioplitul de Decebal, ci construind o columnă. Pe care a botezat-o după numele său, ca să se știe cine a construit ceva pentru țară, nu de alta, dar în campanie trebuie să ieși în fața cetățenilor cu realizări, nu cu vorbe.
    ''Chiombați-vă aici și-o să vedeți că n-a fost glumă în Dacia ! Pipăiți-o, e concretă! Că dacă scriam o carte, cine afla? Unul, doi, maxim trei șoareci de bibliotecă care nici nu înțelegeau ce făcusem eu acolo și interpretau evenimentele cum vroiau ei. Îmi puteau scoate faptele din context iar viitorimea înțelegea că de capul meu n-a prea fost mare lucru. Ce, e un păcat să nu știi jongla cu metaforele? Asta ne trebuie nouă, la prestigiul pe care-l avem? Să râdă de noi toți profesorașii, toate bâzdâgăniile cu ochelari! Că dacii, dacă au fost conduși în Tranziție de tot felul de popi, geologi și alți oameni de știință, ba chiar și de un filosof, ce mare scofală au făcut?! Le pieriseră cheful de viață, apetitul sexual și se gălbejiseră la față mai rău ca chinejii. Ce s-o mai lungesc, râdeau de ei și țiganii, de Europa nu mai zic, nimeni nu mai vroia să aibă de-a face cu dânșii, cu excepția fraților Becali. Și cine i-a scos din rahat? Știți? Vedeți că nu știți?  Un avatar de-al meu, Decebal, care- martor mi-e Trogus Pompeius, sinucis cu otravă de daci- știa carte până la genunchiul broaștei. E drept, spre deosebire de mine, știa să se semneze, dar are o scuză, tac-su a fost filosof, nu ca mama...''
    Romanii au fost convinși, dar până la zicerea acestor vorbe istorice va mai curge ceva apă pe Dunăre. De aceea, iubite cetitorule, ne vom întoarce pe brânci la scurtul, dar sugestivul, discurs din Senat: ''Tovarăși, că altfel ar fi nedrept să vă zic, am venit să vă întreb: cât mai aveți de gând să dormiți pe voi fără să produceți legile necesare reformei? Cât mai sugeți bugetul de austeritate pe care Decebal l-a făcut de râsul Europei, în timp ce poporul visează cu ochii deschiși o schimbare, o aventură, un loc unde să-și defuleze înfrânările și să-și împlinească fanteziile? Că s-au săturat bărbații înarmați până-n dinți să citească despre frumusețile acestei țări numai prin reviste deocheate. Deci, ca să închei, c-am obosit să vă tot explic: cât îi mai tolerăm pe daci? ''

Promoușăn
 Plină de suspans, intrigă și erotism, lecția următoare vă va lăsa paf.Veți afla totul despre conturile lui Decebal și veți cunoaște principalele personaje implicate în preludiul formării poporului român. E groasă, rău...



5 decembrie 1999