Știți cum de-a reușit România să facă un egal la Belfast, cu Irlanda de Nord, deși n-a jucat mai nimic? Știți, așa-i? V-ați prins, șmecherilor, că-i meritul lui Iordănescu, care, într-o pauză publicitară, a fost văzut de Dumnezeu-Fiul pupând cu foc o fotografie. Cum tipa din poză i s-a părut foarte cunoscută, l-a întrebat pe Sfântul Petrică: ''Băi, cine-i nebunul ăla de-o mozolește pe mama? Și ce vrea? '' '' E antrenorul României, săracu, și vrea un scor alb.'' ''Bine, mă! Scor alb să fie, dar să n-o mai pupe pe mama! ''
În vremea asta, în peninsula Arabiei, Alah l-a ginit pe Satana, l-a împachetat în nisip și l-a trimis la București la tovarășul de concerte de muzică clasică și barbut, Gheorghe Becali. Culmea e că ăsta a avut succesuri pe unde a fost, în comparație cu Pițurcă cel înfumurat, care a plecat bou și s-a întors vacă, adică exact așa cum am anticipat la momentul fericit al despărțirii cartoforului de Națională.
Vedeți cât de încurcate sunt legăturile Divinității cu mapamondul lumii-și cât de primejdioase- dacă la orice pas riști să te întâlnești fie cu-n obscurantist ca Anghel Șapte-Cruci, fie cu un satanist ca barbugiul național. Și, uneori, parcă și Divinitatea e nedreaptă, altminteri cum se explică faptul că răul învinge aproape întotdeauna. Ce, doar n-o să vă revoltați și-o să-mi săriți la beregată cum că Boier Căcărează ar fi vreun sfânt?! Nu este, iubiții mei cititori în stele verzi, câtă vreme îl folosește pe Dumnezeu ca pe-o vitrină pe care-o scuipă-n fiecare zi. Vi se pare că a făcut vreo faptă bună dându-l afară pe Costel Gâlcă, blândul antrenor care i-a adus trei trofee, deși marele scriitor pe pereții celulei îi vânduse astă-iarnă jucătorii exponențiali?! Nu-i puțin lucru ca din rahat să faci bici, și să te mai și porți ca un om educat când patronul tău este inventatorul mârlăniei. Nu mai exemplificăm că n-am termina prea curând comedia umană, cert este că acest Balzac de Poarta Albă, n-a avut nicio remușcare când l-a înlocuit pe Costel cu Mirel.
Nu vor pica primele frunze pe staulul din Pipera și amorul nebun dintre Becali și Rădoi se va sfârși cu un picnic ca la ușa cortului. Că după cum arată Steaua la ora asta, Liga Campionilor e un vis mult prea îndepărtat. Și-atunci va înțelege și Mirel dogma aia cu o dată vede finu puța nașului, sau cam așa ceva, că-n ultima vreme, din cauza unor lecturi din Gheorghe Becali și George Copos, e un haos total în emisfera boreală. Tot ce știam din cărțile citite până acum despre meandrele concretului, metafizică și abis, s-a dus pe apa sâmbetei și nu cred să se mai întoarcă vreodată. Ca și sănătatea Simonei Halep care suferă grav de sindromul Becali. Adică îi schimbă pe antrenori ca pe șosete.
Ăsteia i s-au urcat topurile la cap atât de abrupt că nu-și mai vede lungul nasului. Dacă și-l vedea ar fi jucat pentru România dincolo de orice calcul meschin și-ar fi fost iubită de toată lumea chiar și acum când seamănă cu-n covor de Orăștie pe care-l bat toate mânuitoarele de plici ca să scoată fumurile din el.
Cea mai bună soluție pentru Halep și Becali este să facă schimb de antrenori: Rădoi să-i dea mingi la fileu Simonei, iar Victor Ioniță să facă schimbările la Steaua după cum îi spune patronul-filosof. Oricum vor fi mătrășiți la prima sincopă, că ține de tradiția aromânilor să dea vina pe alții când greșesc. Că ei, în ciuda aparențelor, e perfecți, dar nu s-au căutat....
22 iunie 2015
editorial ARENA BUZOIANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu