Îmi fac radiografia ultimei iubiri
în care am murit de multe ori
și-n care toți cocorii dezertori
tot reclamau plecări și regăsiri
Au fost atât de multe întâmplări
și boli cumplite au căzut din cer
am fost și zeu și dromader
și-am sîngerat pe țărmul unor mări
de unde n-aș fi vrut să mă întorc
că prea frumoasă era clipa aceea
dar mi-a furat o lună grea ideea
și marea într-o lacrimă o storc
să curgă toată sarea în nisip
să se hrănească din impuls meduze
iar inima umflată de ventuze
să șteargă neuitarea de pe chip
E trist acest final de dans la bară
himerele mi se strecoară-n sânge
îngerul meu într-o aortă plânge
că nu-l mai prinde și a doua vară
Și de tristețe sufletu-i îngheață
tot ce se-ntâmplă-i pură nebunie
îmi umblă prin celule o stafie
și nimeni nu mai are chef de viață
că totul e absurd și fantezist
nu-s explicații în dicționar
îmi beau paharul de cucută iar
și-ascult nocturna lui Franz Liszt
ca pe un imn al ultimei trădări
la un pian uitat la mine-n timp
mi-a reintrat în inimă un ghimp
și s-au închis cu-n lacăt alte mări
să nu mai pot corabia să-mi duc
spre insula spre care am visat
acolo și de mine am uitat
m-am răstignit în trupul tău năuc
Și-n cuie m-ai bătut, din os de pin
să-mi curgă-n vene înserarea verde
să mă găsești dacă m-ai pierde
prin catacombe ascunse în destin
18 iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu