Mi-au căzut mâinile-n mare
și-am sărit după ele să le prind
raci nevăzuți se întind
și le pun în loc de picioare
De acum voi merge doar înapoi
tu vei lua-o înainte
dar n-am să mă-nchid în cuvinte
locuiesc în același pietroi
fără mâini, fără picioare
spart cu-n baros uriaș
iubito, pe-o stradă-n oraș
sunt singurul fel de mâncare
din care se-nfruptă cocori
Sătul de atâtea căderi
mă închid în aceleași tăceri
pe care le aud uneori
cum plâng pe trotuare
când treci ca o undă de șoc
de când lângă tine n-am loc
mi-au căzut curcubeiele-n mare
27 iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu