ÎMI ALUNECI ÎN BRAȚE UȘOR

Trăiesc în lumea care nu există

și-i sunt singurul locatar

îmi trece prin suflet o baletistă

prizonieră în avatar

Își târăște picioarele pe parchet

și muzica gleznelor ei

se scurge în mine încet

ca un ceai fierbinte de tei

Prin perdea se aude un slow

e despre iubirea altei dimineți

se-ntorc îngerii-n mine din nou

alungați din fecunde tristeți

Și miroase prin casă-a cafea

și-a corăbii întoarse de pe mare

și-o aud: dormi, iubirea mea

visează-ți visele tale amare

Dar să nu uiți să apari

să-ți înfrunți destinul proscris

îți cresc în suflet arțari

cu mâinile de nedescris

Dormi, iubitul meu nebun,

legănat de corabia tristă

rămășițele tale le adun

dintr-o dramă ce-n sânge persistă

și care te ține în lesă

și te absoarbe-n adânc ca pe-un rob

de unde-o frumoasă prințesă

te trage înapoi ca pe-un drog...

Dorm, dar ai putea să crezi că nu

însă nu-mi mai vezi întinsă umbra

în aerul dintre noi ești doar tu

mai răcoroasă decât tundra

Și-n neștire, cu poftă te sorb

să-mi ajungi niște lumi paralele

te pipăi cu ochii de orb

și cu toate înfrunzirile mele

Parcă nu mai sunt singurul exilat

în secundă ecoul insistă

tăcerile s-au distilat

și-o altă lume în tine există

E pătrunsă de miros de cafea

și de pași risipiți pe covor

se aude un slow prin perdea

și-mi aluneci în brațe ușor

10 mai 2015